19. Sclipitorul

“Când Dumnezeu îți dă un nou început nu repeta vechile greșeli”. Ușor de zis, dar mai greu de ținut minte.

Chiar și când am primit a doua oară o veste nu tocmai bună, m-am blocat. După aproape doi ani de la primul diagnostic oncologic, intervine o situație dificilă din nou. Eu credeam că pot gestiona situațiile dificile, însă se pare că nu e chiar așa ușor. Am primit după cum se știe foarte mult ajutor pe această parte făcând terapie cu Ioana, m-am schimbat mult, dar cu toate acestea a fost din nou greu. A fost amețitor.

 Am trecut prin multe emoții,am fost și un timp blocată de această nouă veste, doar că acum am încercat să-mi ascult emoțiile și să le accept. Îmi dau timp să sufăr, să mă sperii, să mă blochez și în acest timp mă analizez. Mă privesc să văd ce simt. Este interesant

Nu este simplu chiar dacă este a doua oară, poate doar ești mai cunoscător în ceea ce s-ar putea întâmpla. Nu știu dacă este mai bine să știi sau mai neliniștitor. Situatiile nu sunt comparabile.

În august 2023 medicii au observat un ganglion cu metabolism. Este prin zona operată acum ceva timp și care eu credeam că se rezolvase. În sinea mea nu credeam că va reveni, dar se pare că această boală este mai năstrușnică. Nu este ca și o mașină sau un robot, pe care le repari sau nu și atât. Corpul omenesc, după cum bine mă învață prietena mea Cristina, are multe necunoscte. Depinde de mulți factori funcționarea într-un fel sau altul a corpului nostru, însă gândirea mea nu este pregătită pentru atâtea necunoscute și factori externi.

Nu este nimic cert, nu sunt răspunsuri clare și sigure , iar asta mă cam dezechilibrează.Credeam că am învățat să văd culori între alb și negru, dar se pare că la stres uit totul. Apare oboseala si durerile de spate uneori, dar stiu ca totul e somatic. Gestionez mai bine acest stres acum si doar imi dau timp. Sunt bine .

Au trecut doi ani de la operație și mă pregătesc pentru încă una. Teroarea nu mai există dar nu sunt comodă cu situația în care mă aflu. Doctorii au hotărât după multe comisii că e bine să facem extragerea acestui ganglion. Eu de ceva timp l-am numit “sclipitorul” și o prietenă mi-a spus că dacă tot merg în Turcia să îl las aici că lor le plac mai mult sclipitorii. Mi-a plăcut ideea și așa mă voi gândi că să pot zâmbi. Multumesc Alexandra!

Acum ar trebui să găsesc ceva pentru care sunt nevoită să trec din nou prin această încercare, dar, ca și prima dată, nu întreb “de ce?”. Nu mă cred îndreptățită să întreb așa ceva, deoarece sunt ferm convinsă că Dumnezeu are EL explicația cea mai bună și doar sunt recunoscătoare că din nou s-a descoperit din timp și sper să se poată rezolva cu bine.

Îmi doresc să învăț ceva și din această experiență , să mă fac bine curând și să pot sa lucrez în a-i ajuta și pe alții care au nevoi mai mari decât mine.

Să ne revedem cu bine, dragii mei!                                                          31.01.2024