MihaelaConsumul nervos e foarte mare pentru că , nu vrei să încarci pe multă lume cu ceea ce aștepți să afli, mai ales acum în ajunul Crăciunului și atunci te prefaci cât poți de bine că totul este normal.
Poate și faptul că nu spui este o formă de a nega ceea ce știi de fapt, însă speri că printr-o minune va fi altfel sau se va schimba după o analiză pecare o aștepți să vină peste câteva zile.
În timp ce eu sufeream de mari dureri de spate, săptămâni în șir, Alex mă trimitea încontinuu la medic. Mă făcea să îi promit că merg să văd de unde vine această durere. Eu ziceam da, apoi mă mai prefăceam că nu mă doare așa tare și nu mergeam, bine-nțeles. De ce? De frica medicilor și din cauza lipsei de timp, doar trebuia să fiu prezentă la tot felul de îndatoriri. Cu siguranță dacă ascultam de el , lucrurile ar fi stat altfel, poate că erau luate mai din timp toate, însă așa s-a întâmplat cum vă zic, nu am mers nicăieri decât forțată.
Când am știut că am o formațiune tumorală, i-am spus și lui Alex ca am fost la medic, dar că trebuie să mai aștept rezultate și că e totul bine pentru că îmi dăduse niște medicamente cu care nu mă mai durea spatele ( ce noroc că nu am găsit aceste medicamente înainte de consult, pentru că nu aș mai fi mers cu siguranță). Cumva l-am făcut să creadă că sunt mai bine, și așa era, dar i-am și ascuns faptul că poate fi rău.
De ce? Pentru că atât am putut în acele momente, pentru că a intervenit instinctul matern de protecție față de puiul meu. Așa mă gândeam că dacă spun ceea ce simt, că sunt îngrozită, i-aș fi stricat zilele de vacanță, în așteptarea diagnosticului meu , iar dacă nu era ceva rău , îl făceam să sufere degeaba. Cred că totuși, speram în sinea mea să nu fie rău și atunci nu aveam de ce să mă plâng și să-l fac să se supere.
Așa cum am făcut toată viața mea, am ascuns pe cât am putut ceea ce simțeam ca să nu supăr pe alții, în special pe cei mai apropiați, cum ar fi pe Alex( aproape 17 ani) sau pe tăticul meu care avea atunci 84 ani.
Este greșit din punctul lor de vedere cum actuam eu atunci, pentru că erau și ei îndreptățiți să știe tot de la început.
Vă rog să țineți minte că tot ceea ce avem în suflet, bun sau rău trebuie să împărtășim cu cei dragi pentru că și noi am aștepta același lucru de la ei
Alex, băiatul meu drag și scump, sprijinul meu , te rog să mă ierți că nu am știut cum să fac ca aceste vești să ajungă la tine mai ușor și mai din timp.
Să ne revedem cu bine, dragii mei!
Nevoia ta de a-i proteja pe ceilalti nu era și nevoia lor. Nu cred că există adolescent sănătos emoțional care să-și dorească să-i fie ascunsă suferința mamei, cât și părinte, care să aprecieze că e mintit frumos, de copilul suferind. Cum să-i ajutăm pe cei dragi daca nu știm ce-i supără? Îi putem cere copilului sinceritate în timp ce-i zambim fals prin măști colorate? Asadar, felicitări Mihaela si Alex pentru noua voastră relație.
Multumim Ioana pentru toata rabdarea din acest timp! Realizari mari am avut cu ajutorul tau ,pe plan emotional si pe plan de relatii.
Sa fii cu noi mereu. Si cu toti cei care isi doresc un Terapeut adevarat.
Dragă Mihaela,Dumnezeu știe dacă ai procedat bine sau rău,dar sunt momente cumplite și vrem să-i protejăm pe cei dragi din jurul nostru. Sper că ești bine să poți fi lângă puii tăi . Multă sănătate și putere!
Slava Domnului sunt aici si sunt bine! Sunt langa ei si langa toti cei cu care imi doresc sa fiu.
Multumesc pentru sustinere!