15. Acasă. Înțepături din nou… Te rog să mă aranjezi până mai avem ce aranja. Din scurt în deloc.

Nu este chiar cel mai plăcut drum spre aeroport, deoarece simt multe chestii noi, printre care un rău mare și faptul că în orice moment îmi da sângele pe nas. Ajungem în aeroport unde e tare greu să stăm la rând că să dăm bagajele. Durează puțin mai mult decât mi-aș dori și simt că nu prea mai pot, dar Dumnezeu mă ajută să trec cu bine.

Tot timpul am impresia că voi leșina în momentul următor din cauza răului pe care îl simt. Nu prea pot mânca, dar mă forțez pentru a avea putere să mă duc pe picioare. În București  ajungem cu bine, luăm mașina și parcă e mai bine pentru că putem să nu mai purtăm măștile și pot respira mai ușor. Sunt bucroasa că merg acasă.

Mi-e dor de Alex. Tare.  Dragul meu copil rămăsese acasă singur prima dată. Îmi făceam griji și pentru el dar nu așa cum mi-aș fi făcut în condiții normale. Nu aveam putere pentru toate, iar el pentru că aveam mare încredere în ceea ce face și cum se comportă rămâne cu mai puțină grijă din partea mea. Atât de frumos mă așteaptă acasă scumpul meu copil cu flori , baloane și multă dragoste. E bine că suntem împreună.

Urmează câteva zile în care nu prea pot să mă ridic din pat deoarece îmi este foarte rău, dar când trece e bine și simt putere în corp. După 7 zile trebuie să iau vitamina C perfuzabil timp de trei zile. Îmi este tare greu să fiu înțepată din nou. Întotdeauna mi-a fost frică de înțepături, de ace și tot nu mă învăț cu ele. Acasă e urât să ai perfuzii. Mă simt că un muribund care primește ultima “hrană”, dar după aceste zile sunt pusă pe picioare. Sunt chiar bine.

Urmează din nou o serie de analize de sânge și asta înseamnă iar înțepătura. Crunt. Ar zice lumea ce mai contează pentru mine o înțepătura, dar contează. Contează orice pentru că orice lucru cât de mic are nevoie să îi dai energie iar tu nu mai ai. Nu m-am gândit niciodată să renunț, dar mi-a fost tare greu. Si vreau sa recunosc.  Mulțumesc celor care au avut răbdare cu mine atunci când au trebuit să mă înțepe și să îmi caute venele care nu erau în cea mai bună stare… Mulțumesc Adina, multumesc Emma!

Știam că va trebui să îmi cadă părul și îmi părea rău, sau mai bine zis nu aș fi vrut să trec prin așa ceva. Atunci am sunat-o pe Alina să o rog să mă primească la aranjat. Știam că va fi probabil ultima dată când voi face asta. M-a primit ca de fiecare dată, drăguță cum e ea. M-a și tuns putin așa din vârfuri. M-am mai bucurat câteva zile după care am văzut că începe să cadă și iar am rugat-o să mă tundă mai scurt. Nu știam cum o să cadă. Credeam că durează mai mult, dar după ce m-a tuns frumos scurt și mi-a plăcut, a doua zi la duș, am văzut că e plin de păr prin baie când m-am uscat . Am așteptat să vină Gabi de la muncă și l-am rugat să mă tundă de tot . Nu mai suportam să văd cum cade. Am plâns, a fost șocant, era 4 martie 2022.

Să ne revedem cu bine, dragii mei!