MihaelaDe fapt în ce lume trăim? Ce vrem să dovedim și cui? Suntem niște marionete care jucăm cum ni se spune și, dacă nu mai avem posibilitatea de a juca, dacă nu suntem destul de maleabili ce se întâmplă cu noi? Suntem buni de aruncat la gunoi.
Credeam că ceea ce eu am trăit în urmă cu șase luni era un caz singular și mi-aș fi dorit să nu se mai întâmple și altora, însă din păcate, este în curs de derulare un proces de denigrare a unui alt bolnav oncologic din orașul nostru.
Întorcându-se la serviciu găsește ostilitate și primește niște propuneri de contract pe care cel care le face știe sigur că angajatul nu le va putea îndeplini. Ce ușor e să ne batem joc de oamenii care ani și ani au fost buni și i-am folosit. Ce puțin ne pasă de cei din jurul nostru care mulți ani ne-au ajutat să ne atingem targeturile, iar când se întorc dintr-un concediu medical, lung într-adevăr, dar NE VOIT și NE DORIT le facem viața un calvar.
Eu nu am înțeles în urmă cu șase luni când am primit aceleași sfaturi, dar acum aș spune prietenului să fugă de acel serviciu și să le dorească tot binele din lume celor care rămân acolo. Doar că, nu e chiar atât de simplu. Știu. Sunt alte lucruri , întâmplări și oameni care poate depind de acest serviciu, de această leafă. Poate chiar unele tratamente nu le mai poate face omul care nu mai are un venit.
Știu. Am trăit și am simțit toate acestea, dar acum, pentru că au trecut și eu am mai primit o atenționare de la Dumnezeu prin cea de-a două operație, sunt convinsă că tot răul a fost din cauza stresului generat în cea mai mare măsură de întoarcerea la acest serviciu unde nu mai ești dorit.
Nu putem crede acest lucru pentru că e viața noastră și așa am știut să trăim mergând tot timpul dimineață la muncă. Nu putem crede că nu mai avem ce căuta acolo. Ni se spune într-un fel sau altul însă nu ascultăm, nu știm că trebuie să ascultăm, nu știm cum să ascultăm.
Doar este necesar să îți asculți corpul. El îți spune dacă ești bine sau nu. Poate revin dureri într-o zona a corpului unde nu ai mai avut demult aceste dureri, poate intervine o oboseală pe care înainte o aveai ,dar de când ai stat acasă nu ai mai simțit-o, poate o neliniște. Toate astea pot fi semne. Nu trebuiesc puse pe seama întoarcerii la muncă, ar trebui analizate și văzut dacă nu e un stres. Nu intotdeauna putem singuri si ar fi bine in aceste momente sa apelam la specialisti.
Da, dragii mei, stresul nu face bine. Știm asta. Dar cum să trăim cu el? Într-o oarecare măsură este benefic. Te face să simți că trăiești, că ești util, dar până unde este sănătos și de unde este periculos? Aici e marea problemă.
Sunt revoltată. Credeam că nu va mai trăi cineva ceea ce eu am trăit și uite că azi aud un alt abuz. Într-adevăr, este un abuz, dar în termeni legali, pentru că știu ei să o facă în așa fel încât să fie legal și să nu ai ce face. Și dacă nu știu angajează o firma sau chiar două firme de avocați că să te intimideze și să mai chelui și tu niște bani. Așa se întâmplă. Doar că mai rămâne omenia. Sau mai rămâne omenia? Mai are rost să ne gândim la așa ceva?
Îmi este milă de cei care fac aceste lucruri. Eu i-am iertat. Hai să îi ierți și tu, prieten drag care treci prin aceste încercări și să te gândești doar la ține și la sănătatea ta. Este mult mai importantă decât orice în această lume. Nu fă aceleași greșeli ca și mine. Te rog.
Să ne revedem cu bine, dragii mei! 17.03.2023
Spune-ne părerea ta